Online friends

Am promis ca de ziua blogului Franciscai o sa va spun si varianta estica a povestii noastre “de amor”. Am intarziat, dar vorba ceea mai bine mai tarziu decat niciodata.

Din categoria niciodata sa nu spui niciodata sau ce face Canada din om, desi am crezut mereu ca online oricine poate sa para online cel mai om dintre oameni, deci nu e bine sa te imprietenesti cu nimeni pe internet, instinctu mi-a spus ca pot sa ma risc cu Fran si nu m-am inselat.

Sa incepem cu inceputul. Cred ca am gasit blogul la vreo luna dupa ce se apucase de el. Nu stiu exact, dar stiu ca era la inceputul aventurii noastre canadiene, pe cand eu inca nu stiam pe ce lume ma aflu, ce caut eu in viata mea sau mai degraba ce cauta tara asta in viata mea. Desi nu ea ma alesese pe mine, ci eu pe ea. Si cum eram eu dezorientata si nu stiam de unde sa incep si spre ce sa ma indrept, m-am gandit sa caut pe internet experiente ale altor imigranti ca poate invat si eu ceva din ele. Acum cred ca doar vroiam sa gasesc oameni ca si mine, la inceput de drum departe de casa, pentru ca experienta strainatatii cred ca este personala si nici un drum nu se aseamana cu altu. Si asa am gasit blogul lu’ Fran. Am citit s-am tot citit si la un moment dat am si comentat. Anonim.  Apoi Fran mi-a cerut adresa de email sa nu mai fim asa anonimi si asa a inceput tot. Am ajuns apoi sa vorbim pe mess, am si baut cafele impreuna pe mess, promitandu-ne ca o sa le bem candva si pe viu, dar la 5 metri de intrarea in cafenea  ca altfel n-ai cum sa fumezi si tu o tigara ca omu. Si de n-am despicat firul imigrarii nu in 4, ci in 4000 cel putin, nopti la rand, pe cand macar una dintre noi avea ceva la cuptor desi era trecut de mult de miezu noptii de cele mai multe ori… Dar cum nu avem de mers la serviciu a doua a zi, nici ca ne pasa. Am facut si cozonacii de Paste impreuna, tot pe mess.

Apoi am decis noi (aplicantul principal si cu mine) ca e cazul sa facem o excursie la Toronto, doar doar o-m gasi ce cautam. Nu ne prinsesem pe atunci ca intai tre sa stii ce cauti si apoi sa incepi cautarea :-). Evident ca i-am spus expatului de intentiile noastre de turisti in Canada si evident ca ne-au invitat sa stam la ei.  Ca doar ne cunosteam de pe net. Fran, daca eram niste criminali? 😆 Si dupa un drum de 20 de ore cu masina am ajuns la Toronto unde am baut si cafelele promise, ne-am si plimbat prin oras, am fost sa vedem si Niagara, de doua ori chiar. Acum ii asteptam pe la noi sa le aratam oceanul, mai ales ca acum Bobi si-a luat carnetul de “fast driver”. Inca o data felicitari!

Deci la cat mai multe postari frumoase Fran!

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *