Chapters sau Diverta canadiana

Ieri scria Francisca, si eu eram de acord, ca deja am intrat in rutina dupa un an de Canada si nu mai observam detalii remarcabile care sa ne inspire pentru scris ceva pe blog. Acu eu recunosc ca nu doar pentru ca nu mai observ lucruri in jurul meu, dar imi vine asa cate o idee de post in timpu zilei, dar se pierde pe drum pana sa ajung in fata computerului. Si nici n-am fost vreodat vreun fan al scrisului. Toata scoala am urat compunerile, mereu am preferat sa rezolv 50 de probleme de matematica decat sa compun o compunere. Continue reading

Am timp

Mi-a venit acu si tre sa o scriu. Cand eram in Romania mi se parea ca n-am timp de nimic. Nu imi ajungea timpul sa termin toate treburile la serviciu, dupa serviciu tot timpul meu liber il petreceam in masina in drum spre casa – imi lua cam 1.5 ore sa ajung acasa. Ajungeam acasa nervoasa si obosita, mai aveam timp doar sa fac un dus si sa deschid televizorul, sa arunc un ochi la un inceput de film si gata, adormeam. Continue reading

M-am bucurat

Astazi m-am simtit bine, uite asa fara motiv. De dimineata nu parea a fi o zi prea buna ca imi pierdusem telefonul. Aseara am fost la cursul de engleza, pe care il frecventez mai mult asa, de dragul socializarii, ca la vorbit tot nu mi-am dat drumu inca si am vrut sa caut un numer de telefon pentru o colega. Doar ca nu am gasit telefonul in geanta, dar am stat linistita crezand ca l-am lasat acasa. Dar cand am ajuns acasa, nu l-am vazut pe nicaieri. Continue reading

Nimic

Azi n-am avut chef de nimic. M-am tarat la serviciu cu greu, mi-am facut treaba cu greu, nici chef sa deschid gura sa vorbesc n-am avut. Mi-am pus si eu un ranjet pe fata si cand mi se adresa cineva si nu era musai sa raspund, le bagam “zambet”. Noroc ca nu se inghesuie nimeni sa faca conversatie cu mine la serviciu. Engleza mea inca e deficitara, asa ca prefera sa nu inceapa discutii cu mine ca ii cam pun sa repete ce zic. Si ei pe mine si tot asa. Continue reading