De ce nu mai scriu pe blog

Stiu ca v-am dezamagit pe cei 2-3 care imi cititi blogul si care asteptati cu sufletul la gura viza de Canada, nemaipostatand nimic de cateva luni bune. Imi pare rau, dar asta n-a fost nimic. Ia sa vedeti acu dezamagirea dezamagirilor.
Ce-am mai facut? Pai nici nu stiu sa spun ce am mai facut. M-as risca sa spun ca nimic, desi ultimele luni le-am simtit ca pe cele mai grele de cand am venit aici. Si nu ca ni s-ar fi intampalt ceva rau sau ca nu ne-au mers treburile asa cum planuisem. Nu. Au fost niste Continue reading

You Canadians!

La mine la munca e mult de treaba si oamenii sunt putini. Asa ca luni ne-a anuntat sefu ca de marti vom avea un nou coleg. Si mi-a spus ca ma roaga sa il urmaresc cum munceste ca o sa aiba intrebari despre el. N-am prea avut vreme sa il urmaresc pentru ca am avut alte sarcini de dus la cap, dar am incercat sa ii mai zic cum se face una-alta pe acolo, de la un moment dat a crezut omu ca sunt prietena lui si a inceput si asta sa ma roage sa-l ajut cand nu stia sa faca ceva. Zic si asta pentru ca am mai avut un coleg care ma intreba mereu cum se fac lucrurile desi nu eram eu in charge cu instruirea lui, dar asta e alta poveste. Oricum, asta de a venit marti a fost in regula omu, nu stiu exact ce facea si cum facea, dar stiu ca dupa ce l-am ajutat cu ceva a venit sa ma intrebe cum se poune “thank you” in limba mea, ceea ce mi s-a parut dragut, ca ceilalti colegi de-ai mei nu ma intreba niciodata nimic despre tara mea. Si cum ziceam a venit asta marti, a inceput sa invete ce si cum facem, ba facea chiar si pe interesatu si incantatu ca deja i se clarifica lucrurile si astazi vine la mine un coleg si ma roaga sa strecor si lucrarea astuia printe ale mele, Evident ca am intrebat da el ce face? Pai cica a plecat :shock: Pai cum adica a plecat? Pai uite asa s-a trezit omu in mijlocul zilei de munca ca e prea plictisitor ce facem noi aici si a plecat acasa, ca lui nu-i trebuie asa ceva. Evident ca m-a busit rasu si am si comentat: “Oh my God, you Canadians!”

Si eu imi faceam probleme ca vreau sa plec acasa in vara asta si seful imi zice ca sa plec trei saptamani, eu vreau patru. Dar acum nu-mi mai fac, pentru ca sunt un angajat valoros doar pentru ca merg la serviciu un fiecare zi :-). Sa nu mai spun de faptul ca ma prind repede pe unde fuge curentu. Deci cred ca o sa am jobul si dupa ce ma intorc din vacanta mea de patru saptamani. Oricum sunt in negocieri cu el si cred ca pana la urma va ceda, ca n-are ce face.

 

Lucruri bune

Inainte sa plecam din Romania multi din cei care auzeau ca plecam ne ziceau ca “acolo” oamenii sunt reci, nu ai nici o sansa sa-ti faci prieteni pentru ca nu esti de-al lor, etc. Ba chiar mi-a povestit medicul meu de familie din Romania, ca i-a spus lui un om, cum ca in Toronto a murit un om pe o banca in parc si a zacut acolo vreo cateva zile bune pana sa se prinda cine s-o fi prins ca el e mort. Si ca trecea lumea pe langa el si nimeni nu-i dadea atentie. Oameni nepasatori domle in Canada! De parca in Romania daca vedem un om intins pe o banca ne ducem sa-i luam pulsu. Cred ca facem fix ca cetatenii “nepasatori” ai Canadei si ne zicem ca ori e beat, ori e vreun om al strazi care acolo s-a gasit si el sa-si intinda oasele. Continue reading

Online friends

Am promis ca de ziua blogului Franciscai o sa va spun si varianta estica a povestii noastre “de amor”. Am intarziat, dar vorba ceea mai bine mai tarziu decat niciodata.

Din categoria niciodata sa nu spui niciodata sau ce face Canada din om, desi am crezut mereu ca online oricine poate sa para online cel mai om dintre oameni, deci nu e bine sa te imprietenesti cu nimeni pe internet, instinctu mi-a spus ca pot sa ma risc cu Fran si nu m-am inselat. Continue reading

A venit…

Cum cine? Cacatul alb sau white shit cum ii zic astia pe aici. Nici n-am stiut ca o sa vina, ca nu m-am uitat la stiri saptamana asta, nici vreun ziar gratuit nu mi-a picat in mana, da m-a intrebat ieri un coleg daca is pregatita pentru el, ca o sa vina  maine, adica azi. Si am intrat si eu pe net sa vaz ce zic prognozele si surpriza ditai avertismentu de snow storm, cu caderi asa de abundente de o sa se faca strat de 20-30 cm. Continue reading

Chapters sau Diverta canadiana

Ieri scria Francisca, si eu eram de acord, ca deja am intrat in rutina dupa un an de Canada si nu mai observam detalii remarcabile care sa ne inspire pentru scris ceva pe blog. Acu eu recunosc ca nu doar pentru ca nu mai observ lucruri in jurul meu, dar imi vine asa cate o idee de post in timpu zilei, dar se pierde pe drum pana sa ajung in fata computerului. Si nici n-am fost vreodat vreun fan al scrisului. Toata scoala am urat compunerile, mereu am preferat sa rezolv 50 de probleme de matematica decat sa compun o compunere. Continue reading